Un sistem prost nu poate educa cetățeni deștepți

Imaginați-vă cum ar fi dacă am putea ghici viitorul și ne-am pregăti pentru tot ce ne rezervă viața. Imaginați-vă cât de mult i-am urî pe unii oameni dacă am ști ce vor face pe viitor. Imaginați-vă cât de banal ar fi să urmărești un om, știind că urmează să te căsătorești cu el peste… 10 ani. Imaginați-vă cât de depresiv ar fi să știi de prin clasa a șaptea că o să ai salariu de două mii de lei și vei trăi toată viața cu familia într-o cameră de cămin de douăzeci de metri pătrați. Imaginați-vă că afli pe la șaisprezece ani că tu nici nu vei avea o familie pentru că… nu contează. Nu. Este inimaginabil. Ar fi plictisitor. Ar fi descurajant. Și totusi… Ken Robinson (pe care eu nu-l cunoșteam înainte de acest video) spune că nimeni nu știe cum va arăta lumea peste cinci ani și totuși noi suntem educați ca să putem trăi în ea. Și asta o spune omul care toată ziua-bună ziua studiază sisteme de educație.

Dacă ne gândim (superficial, chiar) la sistemul nostru de educatie, unul moștenit de pe vremea când erau la modă cincinalele (ironic, nu?) constatăm că noi ne educăm copiii ca să nu se facă de rușine când ajung la Harvard, Oxford, Sorbona sau… acolo unde ajung, de fapt, foarte puțini moldoveni. Toți cei care trec prin sistemul nostru trebuie să cunoască teorema lui Pitagora, limitele, integralele, șirurile lui nu-știu-cum-îl-cheamă-că-are-nume-greu-de-pronunțat, etc. Toți știu asta, toți sunt indignați de asta. Și totuși, mulți dintre noi, intelectuali și pseudo, ne lăsăm copiii la discreția unui sistem, inutilitatea căruia am înțeles-o imediat ce am ieșit din sistem. De ce? De lene, de frică sau de rușine. Lenea de a pune mâna și de a schimba ceva , frica de a ne evidenția atunci când normalitatea o stabilește plebea (condusă de oamenii care nu neapărat au înțeles toate teoremele de mai sus) și rușinea de a recunoaște (pentru noi înșine, măcar) că suntem niște needucați.

Trebuie să recunosc că în ultimii ai, în sistem ”s-au strecurat” niște oameni care par să miște ceva. Dar care este siguranța că acești oameni mișcă în direcția pe care o vrem noi, una (s-o numim generic) corectă. Nu putea fi mai simbolică ”demascarea” (și începutul schimbării) unui neSistem, decât printr-o neConferință – upGrade în educație. Sunt niște detalii tehnice care deosebesc o conferință de o neConferință și nu voi sta să analizez abordarea, pentru că riscăm să pierdem esențialul în spatele unui voal de ”corectitudine”, ”comunicare eficientă”, ”expertiză” și alte comilfouri. Faptul că niște oameni (în mare parte femei), au decis să intervină într-un sistem, înainte de a-și lăsa copiii pe mâna sistemului, este deja un început. Faptul că (aparent) doare femeile sunt îngrijorate de educația copiilor vorbește despre abordarea greșită a întregii societăți. Faptul că discuțiile (din presă) în jurul educației se limitează doar la salariile mizere ale profesorilor, autobuze ieftine și supravegherea BAC-ului ar trebui să pună pe gânduri nu doar părinții deja părinți, dar și pe cei care încă nu au ajuns să se gândească la procreare. Revin la ce spuneam mai sus și afirm cu toată certitudinea că nu ar fi deloc plictisitor dacă ne-am învăța copiii să descopere în loc să le predăm descoperiri.

Normal că există multe semne de întrebare, normal că există oameni responsabili pentru a da răspunsuri. Și noi, prin sistemul de educație, pregătim oameni care au răspunsuri, ca ei să răspundă. Dar uităm să pregătim și oameni care să pună corect întrebările. Cum întrebi, așa ți se răspunde. Aici e buba.

Faptul că această neConferință este inițiată de (cel puțin) patru oameni pe care îi cunosc și care își pun întrebările corecte, mă face să o recomand cu mâna pe inimă. Este mai ieftin să pui indicatoare ce previn că drumu-i prost, dar, totuși, mai eficient este să repari drumul.

enciclopedia intelepciuniiPS. În timp ce pregăteam acest articol, a sunat la ușă cineva. S-a prezentat ca fiind Самый добрый человек в мире și a vrut să-mi vândă o carte. L-am întrebat cine-i desenat pe copertă și el mi-a zis foarte sigur că este Эйнштейн. La următoarea întrebare mi-a răspuns că lucrul lui este să vândă cărți. Alții la lucru scriu cărți. Unii le ilustrează. Alții le tipăresc. Alții le tălmăcesc/predau. Și toți fac parte din sistem. Nu bag mâna în foc, dar imaginați-vă că în sistem există oameni foarte buni, cei mai buni (ca și oameni), iar ei îi spun copilului meu că acesta este Эйнштейн. Nu există? Sunteți siguri? Nu poate fi carte mai utilă decât o carte în care e adunată toată înțelepciunea. Dar orice înțelepciune e subiectivă, iar noi trebuie să învățăm copiii a face diferența.

Înscrierile la conferință se fac aici.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s